
am ras cu lacrimi ....
Dar hai sa calculam putin dar cam heirupistic asa fara ecuatii si cifre ....
Copacul ala nu il puteam rupe asa. Ci maxim sa il zgarii putin. Sa explic de ce.
F=m*a din ce imi aduc F=forta , m= masa si a = acceleratia.
Considerant ca acel "copacel"avea un diametru de 50 cm iar la inaltimea la care s-a rupt "micutzul" ar insemna ca "eu" sa lovesc cu o forta f mare. Nu ma apuc sa fac o verificare cu momentul fortei ca da cu virgula ....
Forta din ecuatie se presupune ca trebuie sa fie f mare fiind compusa din: masa mea (80kg), iar acceleratia ar trebuii sa fie enorma. De ce enorma? Simplu. Ca sa se poate ajunge la acea forta rezultanta in urma ecuatiei mai sus enuntata . Din moment ce masa e limitata nu poate creste decat acceleratia.
Conditia de stabilitate si echilibru in cazul mersului pe bicicleta impune o minima viteza precum si o combinatie de forte menite sa ne mentina in echilibru, combinatie venita fie din ajustari ale directiei de mers sau al incarcarilor statice si dinamice. Viteza insa este limitata de tipul terenului (solului daca e slab coezib, coeziv etc ptr ca influenteaza astfel coeficientul de aderenta), de suprafata dintre profilul anvelopei si teren precum si de profilul terenului. Astfel viteza de deplasare nu poate ajunge la acea viteza critica care mi-ar permite sa rup copacul. Ba mai mult, componenta corpului amenesc indiferent de cat de "tanc de bautura"as fi este tot predispusa la dezintegrare, fiind foarte mare parte apa, in urma unui asemenea impact. Asadar mi s-ar fi gasit o mana si un picior sau un ochi chiar si la cateva sute de metri (in conditiile in care reuseam sa ating viteza critica pentru a rupe copacul).
Altfel spus, lasa vrajeala si adu lada aia incoace... ca sa discut ceva cu ea... ceva mai intim ....

Sa nu gandesti.
Daca gandesti, sa nu spui.
Daca spui, sa nu scrii.
Daca scrii, sa nu semnezi,
Iar daca semnezi, sa...nu te miri!